Sunt pierduta,in amintiri,sentimente ,trairi nedoritee.Ieri cand m-ai sarutat,am simtit ceva ,ceva ce n-am simtit,absolut niciodata.Chiar daca ne-am sarutat de nenumarate ori,chiar si cu doua zile in urma,acum a fost ceva atat de special,nici nu pot explica.Efectiv ,s-a recreat aceea conexiune,care era aproape pierduta,dar mai puternica de data asta din pacate...avand in vedere ca acum s-a sfarsit totul. Nu-mi pot scoate din cap,ce am simtit ieri,stiu ca ar trebui sa te urasc,dar simt ca te iubesc mai mult ca niciodata...
Si sunt speriata,mie frica de ce se va intampla cu noi,ar trebui sa te uit,dar nu vreau asta.Faptul ca ma iubesti,cum nu ma iubit nimeni niciodata,ma face sa lupt,pentru ceva ce ar putea sa existe.Dar singura nu voi reusi,pentru asta tre sa fim doi, tre sa luptam impreuna,sa ne fie bine.
Sa fiu realista acum,stiu ca nu va exista asta...de ce tie frica sa ma iubesti? de ce nu te obisnuiesti cu asta?de ce nu incerci sa traiesti cu mine?
Preferi sa ma minti, sa ma jignesti,chiar daca suferi facandu-mi asta..si toate astea pentru ca vrei sa ma uiti..vrei sa ma uiti pentru ca ma iubesti...Dar nu vei reusi,atunci cand iubesti o persoana,trebuie sa accepti asta...mintea nu iti poate controla inima..vei observa pe parcurs..
Va veni o zi in care va trebui sa accepti ca iubesti, sa lasi orgoliu la o parte, sa uiti de tot si sa iti asculti doar inima,dar cu siguranta va fi mult prea tarziu... si vei regreta enorm asta.
Imi pare rau...te iubesc,dar nu pentru totdeauna.
Lori.
